О САМОПОЖЕРТВОВАНИИ

Самопожертвование- слово , которое в наше время практически стало забываться людьми. А ведь ещё каких-то 20-30 лет назад люди жертвовали собой для общего блага. Это та идея, которая уносила людей вперёд на совершение подвигов. Кто-то в неимоверных условиях строил БАМ, кто-то тянул ЛЭП через всю страну, кто-то Саяно-Шушенские ГРЭС строил.

В наше время эти герои перестали быть героями, героями стали живодёры-морадёры у которых нелёгкая доля убегать от полиции, которые попав в места не столь отдалённые сетуют про свою нелёгкую жизнь. Единственными людьми, которые согласно телевизионных хроник жертвуют собой-это наши политики. На днях, после 2-х лет навязывания себя, наконец-то М.Лупу пожертвовал собой и объявил о том, что больше не будет участвовать в качестве кандидата в выборах президента. В истории человечества такого рода поступки не раз происходили. Первым поступил так Император Римской Империи, который отрёкся от власти и поехал к себе «на дачу» капусту выращивать. Другим похожим эпизодом в истории — это отречение от престола Императора Российской Империи Николая II. Единственное, чем отличается один случай от другого, это насильственный характер отречения в случае с Николаем II и ненасильственный характер во втором случае. Ненасильственный характер так называемого отречения от мечты стать президентом ставит крест на политической карьере М.Лупу, но при этом минимизирует возможность вспышки восстаний населения , которое очень и очень недовольно нынешней ситуацией.

Для того, чтобы спасти как-то ситуацию, олигархические кланы (представителем олигархов является М.Лупу)должны задуматься о «своих рабах», о простом народе, который вымирает со скоростыю в 40 000 человек в год. И для того, чтобы в Молдове не произошёл погром 90% бедняков домов 10% богатеев, эти 10% богатеев должны подумать о большинстве.По крайней мере , если олигархи не могут обеспечить население элементарным комфортом, они должны хотя бы обеспечить населению иллюзию комфорта. (такою иллюзию на протяжении 8 лет обеспечивала ПКРМ).......

GARANTUL CONSTITUȚIEI ARE NEVOIE DE GARANȚII

Ultimul timp se duc bătălii politice în parlament și aceste bătălii au o miză mare-postul de Președinte al țării. La televizor apar liderii formațiunilor politice și fiecare se străduie să justifice eventualele acțiuni ale sale în ziua de 16 decembrie 2011. Una este cert, toți liberii politici al AIE vor garanții unul de la altul. Unul vrea garanții și anume voturile deputaților, altul vrea garanții de siguranță a postului său.

 Este cam straniu să auzi de la Președintele interimar că are nevoie de garanții. Probabil Garantul Constituției a uitat de faptul că el este garantul respectării Constituției și dînsul are obligația de a garanta oamenilor simpli drepturile care sunt consfințite în Constituția Republicii Moldova. În Constituție în articolul 35 este consfințit dreptul la învățătură care conform alin.4 este gratuit. Cu regret constat faptul că Garantul Constituției nu poate garanta lucruri elementare – asigurarea învățămîntului de stat. Asistăm la lichidarea școlilor din sate și orașele Țării noastre care este poreclită ca „optimizarea învățămîntului școlar”. Universitățile de Stat primesc copiii noștri la învățătură în Universități doar dacă ei au achitat contractul de studii. Articolul 36 din Constituție consfințește dreptul la ocrotirea sănătății. De aceea Garantul Constituției pentru a garanta acest drept dă undă verde pentru lichidarea Spitalelor Raionale, se lichidează Spitalele din Chișinău care se află în centrul capitalei. Garantul Constituție trebuie să garanteze oamenilor simpli dreptul la muncă și la protecția muncii. În realitate șomajul a ajuns la peste 100 mii de persoane care și-au pierdut locurile de muncă.

Unicul drept pe care vrea să-și garanteze Garantul Constituției este dreptul de a fi ales.

 Însă, avînd o viziune denaturată, Garantul Constituției acest drept de a fi ales vrea să-l transforme în obligația unora de a-l alege pe dînsul. Și în goana aceasta după voturile altora ajunge deja la absurditate. În timp ce în țară avem o secetă nemaipomenită, în timp ce peste 100 mii de cetățeni sunt nevoiți, ca niște lupi flămînzi, să-și caute surse de existență, alții se joacă de-a garanțiile. 

Părerea mea este că acei aleși al poporului care așteaptă garanții unul de la altul nu s-au adresat la cine trebuie. Cu garanțiile în Republica Moldova se ocupă companiile de asigurări care sunt foarte multe. Urmează ca politicienii noștri să-și aleagă Compania de Asigurări după placul lor. Iar referitor la Garantarea drepturilor cetățenilor noștri constat un singur lucru -Garantul Constituției este impotent în această materie.

NU JUDECA ŞI NU VEI FI JUDECAT

Venind cu majorări de salarii la judecători noi nu vom elimina corupţia în sistemul judecătoresc, deoarece 30-40% din judecători cum au «smîntînit», aşa şi vor «smîntîni» în continuare.

Ultimul timp tot mai mult se vorbeşte despre justiţie, despre ceea cît de coruptă la noi este justiţia, despre judecători care îi acoperă pe făptaţii unor crime şi multe altele. Se insist la nivel înalt că avem nevoie de reforme , reforme structural, reforme profunde în acest domeniu. E adevărat, amen nevoie de reforme şi aceste reforme trebuie facute azi, mai bine zis ele trebuiau făcute ieri.

Este îmbucurător faptul că aşa zişii parteneri externi de dezvoltare al Republicii Moldova susţin iniţiativele de reformare a justiţiei moldoveneşti, venind chiar şi cu suport financiar substanţial. Însă, după părerea mea nu aceasta este cel mai principal în reforma justiţiei, principalul este necesitatea schimbării sistemului din temelie.Venind cu majorări de salarii la judecători noi nu vom elimina corupţia în sistemul judecătoresc, deoarece 30-40% din judecători cum au «smîntînit», aşa şi vor «smîntîni» în continuare. Lichidarea instanţelor judecătoreşti economice nu a rezolvat şi probabil  nu v-a rezolva problemele de system apărute, ba chiar la acest moment se văd unele problem apărute în sistem. Astfel, lichidarea instanţelor economice a provocat o isterie, iar repartizarea dosarelor economice în instanţele de drept comun au generat problem ce se referă la rapiditatea judecării dosarelor. Apariţia unui volum suplimentar,adaugator de muncă se răsfrînge negative asupra actului justiţiei, în condiţiile în care numărul judecătorilor a rămas neschimbat.

În ceea ce ţine de imparţialitatea şi independenţa justiţiei, trebuie de menţionat că la acest capitol de ani întregi se duc numai vorbe şi se fac numai speculaţii. În noul concept de reformare a justiţiei, în vederea combaterii dreptului telefonic şi a corupţiei în justiţie se propune de a intercepta telefoanele judecătorilor. Nimic nu am văzut, mecanizme reale menite să distrugă sistemul de castă, sitemul cercului restrîns de «Zei al Olimpului» ,care avînd privilegiile şi imunitatea unui parlamentar, pot să-şi permită, în unele cazuri, substituirea institutului parlamentarizmului prin adoptarea unor hotărîri de judecată, care fiind executorii pentru toţi cetăţenii Republicii Moldova,pot substitui unele norme legale din ţară sau să fie denaturant aplicate unele legi, atunci cînd ele  nu ar trebui să fie aplicate. Şi aici problema este mult mai gravă. De ce? Deoarece un singur judecător, pronunţînd o hotărîre judecătorească poate să provoace declanşarea unor procese distructive pentru societate. Iar adoptarea unei hotărîri judecătoreşti este mai simplă decît adoptarea unei legi, care poate avea acelaş efect cum ar avea hotărîrea de judecată. Adoptarea unei legi este un proces colectiv la care participă întregul parlament. Se discută proiectul de lege în comisiile parlamentare, apoi se discută în plenul parlamentului, se votează de către majoritatea parlamentarilor, se promulgă de către Preşedintele Ţării, se publică în Monitorul Oficial al RM şi doar după aceasta devine obligatorie pentru executare pentru toţi Cetăţenii şi ne-Cetăţenii acestei ţări.

La pronunţarea unei hotărîri judecătoreşti poate participa un judecător şau un complet (de obicei 3-5 judecători) de judecători, care pronunţînd o hotărîre judecătorească solemn, în sala de şedinţe pot să aducă un prejudiciu enorm unei întregi societăţi sau chiar statului în întregime. Şi aici cazul atacurilor raider asupra unor bănci din Republica Moldova poate servi drept exemplu elocvent. Ce avem de făcut? Trebuie de schimbat sistemul în întregime.

PROPUNERILE DE REFORMARE ADEVĂRATĂ A JUSTIŢIEI MOLDOVENEŞTI.

1.       Justiţia trebuie întinerită. Cadrele din justiţia moldovenească îmbătrînesc odată cu îmbătrînirea populaţiei ţerii noastre. În această ordine de idei se propune de micşorat cenzul de vîrstă de la care persoana poate candida la funcţia de judecător pînă la 25 de ani.

2.        Trebuie de ridicat salariile judecătorilor şi numărul judecătorilorcare activează în cadrul instanţelor judecătoreşti pentru ca ei să se isprăvească cu volumul mare de dosare în examinare şi să fie stimulaţi adecvat volumului de lucru.

3.       În cadrul instanţelor judecătoreşti de drept comun să se facă specializarea judecătorilor cum există specializarea judecătorilor în cadrul instanţelor de apel şi de recurs.  Specializîndu-se în rezolvarea  dosarelor civile, penale, economice (cum de fapt se face în ţările dezvoltate) putem contribui la ridicarea calităţii actului justiţiei, deoarece fiind judecători în instanţa de fond judecătorii noştri sunt nevoiţi să judece concomitent în aceeaşi zi dosare penale, civile, administrative, economice, ceea ce negativ se răsfrînge asupra calităţii actului justiţiei, pe cînd judecînd permanent cazuri identice sau de aceeaşi materie, poţi ajunge la un nivel mai înalt de performanţă.

4.       Să fie lichidat  principiul numirii pe viaţă a judecătorilor.

Numirea pe viaţă a judecătorilor îi face ca judecătorii să se relaxeze şi să nu simtă acea responsabilitate enormă pe care ar trebui să o simtă ei în realitate. Mai mult ca atît, fiind o meserie-profesie ca şi celelalte meserii, după părerea mea nu ar trebui să fie mai privilegiată decît celelalte, unde nicăieri în lume n-o să găsiţi  institutul numirii pe viaţă.

5.        Să se elaboreze reguli şi mecanizme mai clare în ceea ce ţine de aplicarea sancţiunilor disciplinare judecătorilor. Şi aici propun ca pe lîngă Consiliul Superior al Magistraturii să fie instituit un organ special pe principii obşteşti, care să le aplice judecătorilor sancţiunile disciplinare, funcţia CSM rezumîndu-se la funcţia de secretariat (adică merge vorba de colectarea plîngerilor, pregătirea materialelor către dezbaterile comisiei de disciplină). Adică, merge vorba despre crearea unei comisii de disciplină din reprezentanţii poporului cum se crează camera juraţilor (присяжные) şi să fie dată posibilitatea oamenilor simpli să-i judece pe judecători cu judecata pe care o merită.(cu ce judecată judeci aşa şi tu vei fi judecat. Dacă judecata ta e dreaptă, atunci şi tu vei fi judecat drept). Juraţii pot fi aleşi de un program la computator dintr-o listă lungă de candidaţi, iar membrii acestei comisii să fie reînnoiţi de fiecare dată, la fiecare şedinţă unde se discută problema aplicării sancţiunilor disciplinare.

6.       Funcţia de judecător să nu fie numită, dar aleasă de întreg poporul cum sunt aleşi primarii sau consilierii locali. Aplicarea acestui mecanizm nou şi cu totul revoluţionar în sistemul judecătoresc din Republica Moldova v-a permite ridicarea responsabilităţii judecătorilor în faţa poporului în timpul exercitării funcţiei sale. Acest macanizm v-a permite judecătorului să fie mai independent de politicul din Moldova. Alegerea judecătorilor pe o perioadă de 5 ani a judecătorilor de către locuitorii regiunii unde activează judecătorul îi v-a face mai responsabili în faţa oamenilor, iar prin această metodă oamenii vor avea posibilitatea singuri să-şi aleagă judecătorii pe care ei îi consideră mai destoinici. Aici procesul decizional la judecători nu va fi influenţat de factorul politic, dar va fi influenţat de factorul moral şi obştesc, deoarece judecătorul nu-i v-a datora politicianului care l-a numic pe el în funcţie, dar v-a fi responsabil în faţa oamenilor care l-au ales în această funcţie pe o perioadă determinată (pînă la următoarele alegeri).

Consider că doar aplicarea acestor măsuri drastice v-a putea schimba situaţia din justiţie radical spre bine. Este un proiect, un concept de reformare a justiţiei moldoveneşti venit din popor şi care merită să fie discutat.

RĂSCUMPĂRAREA.

Azi a devenit o afacere profitabilă să-ţi cumperi vre-o doi-trei deputaţi, trei miniştri şi un candidat la funcţia de preşedinte al ţării. În ajun de marele eveniment în politica moldovenească, în ajun de alegeri prezidenţiale, din nou a ieşit în vileag o legitate care este proprie unui joc interesant – MONOPOLY. Principala lege este să cumperi cît mai multe obiecte importante, strategice, care mai apoi îţi vor aduce bani.  În Moldova asemenea obiecte în ultimul timp au devenit deputaţii, miniştrii ŞI ALŢI FUNCŢIONARI DE RANG ÎNALT. Astfel unii încearcă să-i mituiască pe alţii, ceilalţi se luptă cu sine însuşi pentru a nu cădea în ispită, iar simplul popor se uită la aceste ispite seară de seară şi, deja acest serial sub denumirea « ÎN CĂUTAREA PREŞEDINTELUI» începe să-i plictisească sau chiar să-i enerveze.

Există o deosebire mare între un serial brazilian şi unul moldovenesc. În serialul brazilian care tot poate dura vre-o doi ani în final criminalii sunt deconspiraţi şi îi aşteaptă pedeapsa meritată, iar eroii principali se bucură de un happy end care este şi pe placul telespectatorilor.

Serialul moldovenesc, asemenea celui brazilian poate dura doi- trei ani, însă în serialul moldovenesc nu poţi vedea un happy end, iar criminalii sunt acei care apar în rolul principal, menirea cărora este să-i fraierească pe ceilalţi criminali.

În fine, pe 16 decembrie parlamentarii noştri încă o dată vor încerca să nu aleagă Preşedintele Ţării. Dacă să privim dintr-o parte, absenţa unui contracandidat, în cazul în care v-a fi înaintat doar M.Lupu face ca scrutinul să se soldeze cu ne-alegerea Preşedintelui. De ce? Alegerea în sine mai presupune şi alegerea unui rău mai mic celui mai mare. În cazul în care unui rău, cum este M.Lupu (după părerea mea), noi nu vom avea o alternativă (dar alternativa răului poate fi doar binele), în toate aceste cazuri alegerile se vor solda cu eşec, iar unicul cine v-a pierde în această bătălie între două alternative, v-a fi poporul.

Consider că M.Lupu dacă nu se teme de candidaţi de alternativă trebuie singur să propună desemnarea unui candidat care să concureze cu el. Dacă M.Lupu v-a insista ca AIE să-l desemneze doar pe dînsul în calitate de candidat, atunci putem cu regret constata că uriaşul politician se teme de concurenţi şi nu merită să fie desemnat conducătorul poporului.

Ce s-a petrecut am mai văzut, ce se v-a petrece, vom trăi şi vom vedea. Unica întrebare apare la mijloc: se vor răscumpăra investiţiile politicienilor sub formă de mită făcute în alţi politicieni şi se v-a răscumpăra încrederea poporului acordată politicienilor la alegeri, sau văzînd aşa un haos în ultima perioadă, poporul singur v-a propune alternativa?

ИГРА ДЛЯ ХУЛИГАНОВ В КОТОРУЮ ИГРАЮТ ДЖЕНТЭЛЬМЕНЫ.

Уже два года как я окончил свою активную спортивную карьеру. Было приятно и в то же время надоедало отвечать тем кто спрашивал, что я профессионально занимался регби (прошу не путать с американским футболом). Регби –это игра для настоящих мужчин. За эти два года как я не играю многое переменилось в моей жизни, однако философию любимой игры я и по сей день стараюсь применять в обыденной жизни.

Анализируя, что происходит в нашей стране на этом отрезке времени, я пришёл к выводу, что те игроки (в первую очередь политические игроки), которые на данный момент находятся на поле (на политическом поле) играют бескомпромиссно, но не зрелищно. Они играют не жёстко, а жестоко и не по правилам. А ведь если сесть и проанализировать правила и сам дух регби, то можно найти очень много схожих моментов, по которым можно политику (настоящую политику) сравнить  с игрой в регби.

Итак, я приведу вам пару тезисов и идей регби, которые в цивилизованных странах используют в большой политике.

1.       Регби – это игра для хулиганов в которую играют джентэльмены.

Этот тезис можно применить и к политике как к игре, которая в начале рассматривалась как маленькая война где все средства хороши. От этого у нас в стране политика рассматривается простыми людьми как грязное дело, где нет места честным людям с высокими моральными качествами. Однако, если мы в политике будем себя вести как подобает, по –джентельменски, когда надо, признавать поражение, пожимать руку сопернику после «боя», не топтать его ногами тогда, когда соперник на земле, то со временем и политика изменится к лучшему, а народ не будет смеяться тогда, когда политики будут говорить о принципах и ценностях.

2.        Регби – это командная игра, где один в поле не воин.

Как и в обычной жизни, в регби победа куётся всеми вместе, в одной команде и сообща. Начиная от простого массажиста и заканчивая носчиком воды, все мы – одна команда. И если выигрывает, то –команда. И если проигрывает, то-вся команда. Так должно быть и в политике. Без команды, в политике «одиноким волкам» не место. Только в команде можно достичь поставленных задач и только в команде можно покорять вершины.

3.        Регби – это игра где каждый может стать лидером и потащить всю команду за собой вперёд.

Правила регби гласят, что игрок находящийся с мячом в руках должен бежать вперёд, при этом пас может отдавать только назад. Это значит, что в то время как я бегу вперёд с мячом, остальные игроки моей команды находятся сзади. Но эти игроки , которые находятся сзади не делают мне падляну, не делают мне подножку, как иногда делают молдавские политики. Эти игроки подыгрывают мне, помогают мне как можно ближе донести мяч до зачётного поля. Если я устану, то смогу передать мяч другому игроку, который на момент нахождения у него мяча станет лидером команды и побежит вперёд, таща за собой  остальных игроков. А теперь вспомните , что произошло на местных выборах в этом году. Так Игорь Додон, став кандидатом на пост мэра столицы взвалил на себя ношу лидера команды и потащил её в бой. Работая в роли локомотива, он протащил команду советников от ПКРМ в муниципальный совет и сделал их мажоритарной фракцией. Но тогда, когда во втором туре выборов на пост мэра столицы Додону потребовалась помощь команды, в нужный момент некоторые игроки команды отвернулись от него, при этом поступив не по – джентельменски.

4.       Регби – это просто игра.

Как и в любом виде спорта, профессиональный спортсмен должен чувствовать момент, когда ему пора уходить на покой, на отдых. При этом не надо думать, что в одночасье можно перестать заниматься регби. Можно быть в клубе, можно быть в регби, но сменить амплуа игрока на амплуа тренера или простого билетёра при регбийном стадионе. Так и в политике, в особенности в молдавской. Есть некоторые лидеры некоторых партий, которые слишком  долго держатся в политике, не смотря на их преклонный возраст. При этом, нежелание освобождать место молодым игрокам, заставляет последних переходить в другие команды. Таким образом команда без скамейки запасных, без сильных и молодых игроков обречена на провал и вылет из высшего дивизиона. Таким образом эта участь может постичь ПКРМ в молдавской политике, в которой ощущается кризис игроков среднего возраста. Такие игроки ценнее всех остальных игроком, потому что именно в них сочетается и молодость, и достаточный опыт для того, чтобы  обыграть соперника.

Не смотря на всё это не забывайте, что и политики являются простыми людьми, и они тоже смертны. Так что смотря как в очередной раз наши политики не смогут избрать президента, не обижайтесь на них, ведь они тоже такие же люди как и вы. А людям, как известно свойственно ошибаться при выборе пути по которому идти.

ПРОТЕСТУЙ, НЕ ПРОТЕСТУЙ ВСЁ РАВНО ПОЛУЧИШЬ... ИЛИ ВСЯКИЙ НАРОД ДОСТОИН СВОЕЙ ВЛАСТИ

Сегодня поехал в Оргеевский район.Поехал в монастырь Куркь, но прежде заехал в сам Оргеев.Как раз вовремя. Перед зданием районного совета как раз выступал перед митингующими Гриша Петренко, а потом к микрофону подошёл Серёжа Сырбу. Кричали лозунги об отставки АЕИ, жаловались о том как тяжела жизнь народа, однако свои зарплаты в период 6-и месячного безделия не потрудились отдать на благотворительность. Народ замерзал и скучая зевал, слыша голословные лозунги ребят, которые кстати тоже при власти, которые имеют полномочия, которые имеют те же самые привилегии, что и остальные их коллеги из АЕИ. Но отличие в том, что их порядковый номер в очереди за баландой заходит за 59-й, а баланды может не хватить на всех, вот фраера и начинают бунтовать в надежде, что они перехватят инициативу и на  момент станут положенцами,которые станут по-своему делить воровской общак. А как же народ? А народ как копал картошку, так её и копает.Народ достоин той власти , которая им управляет. И тут сразу всплывает вопрос: раз у нас такая плохая власть, а народ какой?Ответ: такой же как и власть. Все давно уже говорят, что надо меняться, надо менять менталитет, а что мы для этого делаем сами? Ничего. Так что какие бы бунты и восстания не поднимал народ, власть будет та же самая, тем же самым отражением в зеркале. А если народу это отражение не нравится, то не надо сетовать на зеркало и говорить, что зеркало кривое.Надо становиться добрее, искреннее...